Franturi de poveste se risipesc in fiecare zi si in fiecare clipa. Parca mai ieri, Bufonul plangea, parca mai ieri povestea despre o iubire si totusi astazi tace. A adunat atata tacere incat nici o alta tacere nu o poate rupe. S-a ascuns dupa o masca a propriului trup si a inchis cu el cuvinte ce aduceau zambete, povesti care bucurau inimile oamenilor ce il ascultau.
Astazi este el si drumul lui, si peste toate acestea un trup ce duce cu el o poveste mai departe de ieri, de ei , de tot a fost intr-o zi el.
Il privesc. Bufonul tace si in tacerea lui citesc o mie de cuvinte cum vor sa explodeze. El se uita la mine si ma intreaba ce am, ce este cu mine, dar oare pe sine nu se vede?
Il provoc intrebandu-l ce ascunde in tacerea sa, iar cuvintele sale ma lovira cu o raceala nascuta parca in sanul mortilor.
"Sufletul imi este secat. Ultima picatura de eu a devenit nisip! As vrea sa gust un strop de bucurie si nu simt decat un desert cum se aseaza in mine! Spune-mi te rog!Am devenit o duna care isi poarta drumul prin oceanul de nisip?"
Cuvintele lui ma loveau. Eram uluit de forta lor si incercam parca sa ma apar. Nu intelegeam ce vrea, ce simte si in toata explozia lui, reusi sa vad un zambet mic ascuns.
"Iarta-ma!Ma simt atat de putred in toata fiinta mea! As vrea sa fiu si eu la fel ca ceilalti si totusi nu pot. Ma simt atat de slab si totusi atat de puternic si in toata aceasta furtuna simt cum ma risipesc printre cuvinte si ganduri. Sunt doar un Bufon pe o strada a vietii mele, intr-o mie de povesti si totusi una singura. "
luni, 1 februarie 2010
joi, 21 ianuarie 2010
La un pahar de adio
"O alta zi, un nou inceput, un alt final, o noua seara, un nou asfintit si totusi la fel ca ieri si ca acum ceva ani, acelasi spatiu, acelasi destin.Toate sunt la fel ca la inceputuri si fiecare inceput aduce cu el un final. Astazi ma regasesc in cel de ieri si timpul parca ma intreaba ce caut eu in acest destin. Il privesc nepasator si imi aprind o tigara. Ce-i pasa lui de mine si destinul meu?
Sunt cel care a adus haosul in mine si sunt cel care ma hranesc cu visele mele. Sunt acelasi om care a spus te iubesc si acelasi de ieri de la un pahar. Am vrut sa cunosc oamenii si am cunoscut ura si am sadit tristete, am vrut sa iubesc si am invatat singuratatea, am crezut ca voi descoperi drumul meu si m-am oprit intr-un zid. Toate acestea au rams intr-un simplu trecut si odata cu el, am reusit sa umplu paharul vietii.
A sosit timpul sa ma retrag, sa imi continui calatoria in alt loc, unde sper ca intr-o buna zi sa zambesc, la fel cum altii au zambit la glumele mele.
Trag cortina si scena dispare din ieri si astazi si maine se va umple, dar fara cel ce am fost candva, Bufonul.
O umbra se naste in mine si umbra aceea va purta povestea mea mai departe intr-un colt al timpului."
Cuvintele Bufonului ma intristau si totusi vedeam bucurie pe fata lui. Parca renastea sub ochii mei si toate povestile lui deveanu una cu el. E timpul lui sa plece si totusi ceva il tine un loc - un alt pahar de adio care parca nu se mai goleste...
Sunt cel care a adus haosul in mine si sunt cel care ma hranesc cu visele mele. Sunt acelasi om care a spus te iubesc si acelasi de ieri de la un pahar. Am vrut sa cunosc oamenii si am cunoscut ura si am sadit tristete, am vrut sa iubesc si am invatat singuratatea, am crezut ca voi descoperi drumul meu si m-am oprit intr-un zid. Toate acestea au rams intr-un simplu trecut si odata cu el, am reusit sa umplu paharul vietii.
A sosit timpul sa ma retrag, sa imi continui calatoria in alt loc, unde sper ca intr-o buna zi sa zambesc, la fel cum altii au zambit la glumele mele.
Trag cortina si scena dispare din ieri si astazi si maine se va umple, dar fara cel ce am fost candva, Bufonul.
O umbra se naste in mine si umbra aceea va purta povestea mea mai departe intr-un colt al timpului."
Cuvintele Bufonului ma intristau si totusi vedeam bucurie pe fata lui. Parca renastea sub ochii mei si toate povestile lui deveanu una cu el. E timpul lui sa plece si totusi ceva il tine un loc - un alt pahar de adio care parca nu se mai goleste...
sâmbătă, 5 septembrie 2009
Descult printre randuri si soapte
Un haos ma inconjoara si o mana ma ridica. “E timpul sa iti urmezi blestemul vietii! Un om puternic vesnic nu adoarme, un om puternic vesnic nu intelege un zambet, o faptura ce i se dedica. E timpul tau sa trezesti tot ce s-a nascut prin tine, copile ce te-ai infaptuit in Destin!”
Asta este cu ce m-am trezit de ceva vreme. Sunt un OM mic caruia i s-a cerut sa fiu un OM mare. Oare nimeni nu vede mai presus de toate ca sunt OM si merg pe firul ce urmeaza ghemul vietii?
Am urmat calea ce mi-a fost data. Am citit randuri, am ascultat cuvinte si am calcat in picioare totul. Am asternut praf in urma mea si in urma mea s-a ridficat un nor. Un nor al neputintei caruia dat nastere prin mine. Sunt slab! Sunt haosul dinaintea mea si din tot ce sta in cale.
Sunt treaz!
Descult printre randuri si oameni am reusit sa ascult pentru prima data vocea ce imi spunea sa ma uit in mine. Am privit in oglinda si am vazut un trup care se mistuie pe zi ce trece, ce isi cere odihna. Am creat furtuna si temeri, ceata si nori si am reusit sa ma indepartez de mine, de tot ce visam si doream a infaptui. Am infaptuit vorbele Pandorei si ... era sa ma ucid. Eram pe punctul de a ucide Omul care s-a nascut, eram pe punctul de a ucide credinta ei si iubirea noastra...
M-am trezit! Tot descult, pasesc pe drumul ce mi s-a deschis. Sunt oameni care m-au privit prima data si m-au primit ca si cum m-ar cunoaste de ani de zile. Ma sperie gandul acesta. Nu vreau sa dezamagesc! Vreau sa pot si vreau sa lupt! Dar... ei imi spun ca toate se vor infaptui la timpul lor! Tot ce trebuie sa fac este sa nu plec din fata mea si a celei care a crezut in mine.
Am luat ghemul vietii in mana si descult printre randuri de clipe si soapte de iubire am inceput sa ascult cum vorbele si faptele se impletesc in mine pentru prima data, lasandu-ma sa dau viata viselor si OMULUI din mine.
Maturitatea nu ma mai sperie! Este jocul care trebuie sa il joc si regulile sunt cele care ma fac sa ma respect.
Toti cei care i-am cunoscut in ultimul timp au vazut in mine ceea ce voi vedea si eu, astazi, maine si in fiecare clipa in care nu voi uita sa privesc.
Asta este cu ce m-am trezit de ceva vreme. Sunt un OM mic caruia i s-a cerut sa fiu un OM mare. Oare nimeni nu vede mai presus de toate ca sunt OM si merg pe firul ce urmeaza ghemul vietii?
Am urmat calea ce mi-a fost data. Am citit randuri, am ascultat cuvinte si am calcat in picioare totul. Am asternut praf in urma mea si in urma mea s-a ridficat un nor. Un nor al neputintei caruia dat nastere prin mine. Sunt slab! Sunt haosul dinaintea mea si din tot ce sta in cale.
Sunt treaz!
Descult printre randuri si oameni am reusit sa ascult pentru prima data vocea ce imi spunea sa ma uit in mine. Am privit in oglinda si am vazut un trup care se mistuie pe zi ce trece, ce isi cere odihna. Am creat furtuna si temeri, ceata si nori si am reusit sa ma indepartez de mine, de tot ce visam si doream a infaptui. Am infaptuit vorbele Pandorei si ... era sa ma ucid. Eram pe punctul de a ucide Omul care s-a nascut, eram pe punctul de a ucide credinta ei si iubirea noastra...
M-am trezit! Tot descult, pasesc pe drumul ce mi s-a deschis. Sunt oameni care m-au privit prima data si m-au primit ca si cum m-ar cunoaste de ani de zile. Ma sperie gandul acesta. Nu vreau sa dezamagesc! Vreau sa pot si vreau sa lupt! Dar... ei imi spun ca toate se vor infaptui la timpul lor! Tot ce trebuie sa fac este sa nu plec din fata mea si a celei care a crezut in mine.
Am luat ghemul vietii in mana si descult printre randuri de clipe si soapte de iubire am inceput sa ascult cum vorbele si faptele se impletesc in mine pentru prima data, lasandu-ma sa dau viata viselor si OMULUI din mine.
Maturitatea nu ma mai sperie! Este jocul care trebuie sa il joc si regulile sunt cele care ma fac sa ma respect.
Toti cei care i-am cunoscut in ultimul timp au vazut in mine ceea ce voi vedea si eu, astazi, maine si in fiecare clipa in care nu voi uita sa privesc.
Moartea Bufonului
Introducere...
Am asezat sufletul in adancul unui lac de lacrimi si am lasat la suprafata masca celui ce am fost candva, Bufonul. Sunt chipul care a invatat sa rada, sunt trupul care a stiut sa mearga, sunt omul care am asezat prin timp Clepsidra Destinului.Astazi sunt clipa de ieri si lumea zambeste! Astazi sunt micul zambet din coltul gurii al fiecarui om in parte si sunt izvor de tristete pentru tot ceea ce reprezint. Ieri am fost aici , astazi sunt unde am fost si ieri si maine voi fi acolo unde voi putea privi locul meu!
Am fost in mijlocul lor, am fost parte din ei [... ] dar cand luna saruta pamantul si il invelea am devenit umbra uitata intr-un colt de drum, am devenit cel care poate maine voi fi printre ei si le voi da pocalul de fericire si minutele de uitare.
Oamenii au devenit actorii scenei in care eu imi joc rolul vietii, rolurile mele au devenit momente hilare si in acelasi timp tragedii fara fir de zambet. Dar eu, cine am fost?
Am fost cel care s-a intovarasit cu zambetul lor si cel ce am creat povesti pentru ca acest zambet sa nu moara. Sunt omul care a luat chip de poveste si chipul meu s-a imbracat in masti de bucurie, bradzate de cate o lacrima care imi pastra un strop din mine.
Cei ce m-au cunoscut ma stiu de Bufonul ce vindea zambete si roluri, un negustor care cerea in schimb buze incununate de viata si lacrimi infundate in temeri, in haosul gandului si a sperantelor.
Pe o poteca am pasit tinand strans averea ce-mi fusese data. Sunt omul care s-a nascut printre oameni, sunt cel caruia Destinul i-a dat misiunea de a fi prezent intr-o continua poveste, a mai multor destine.Toate au un final in fiecare dintre oameni, toate au masti si toate fapte si ganduri, toate sunt eu si toate sunt ei, suntem oameni prin timp si poteci nascute sub pacatul firesc al Evei si fuga de singuratate a lui Adam. Am evadat din Rai pentru a cunoaste un timp, un eu, un noi si a scrie prin clipe roluri si piese prin oameni. ”
Bufonul a murit! Astazi el este povestea ce pare a se scrie fara el, este cel care a intruchipat zambetul si plansul sub un singur chip
Am asezat sufletul in adancul unui lac de lacrimi si am lasat la suprafata masca celui ce am fost candva, Bufonul. Sunt chipul care a invatat sa rada, sunt trupul care a stiut sa mearga, sunt omul care am asezat prin timp Clepsidra Destinului.Astazi sunt clipa de ieri si lumea zambeste! Astazi sunt micul zambet din coltul gurii al fiecarui om in parte si sunt izvor de tristete pentru tot ceea ce reprezint. Ieri am fost aici , astazi sunt unde am fost si ieri si maine voi fi acolo unde voi putea privi locul meu!
Am fost in mijlocul lor, am fost parte din ei [... ] dar cand luna saruta pamantul si il invelea am devenit umbra uitata intr-un colt de drum, am devenit cel care poate maine voi fi printre ei si le voi da pocalul de fericire si minutele de uitare.
Oamenii au devenit actorii scenei in care eu imi joc rolul vietii, rolurile mele au devenit momente hilare si in acelasi timp tragedii fara fir de zambet. Dar eu, cine am fost?
Am fost cel care s-a intovarasit cu zambetul lor si cel ce am creat povesti pentru ca acest zambet sa nu moara. Sunt omul care a luat chip de poveste si chipul meu s-a imbracat in masti de bucurie, bradzate de cate o lacrima care imi pastra un strop din mine.
Cei ce m-au cunoscut ma stiu de Bufonul ce vindea zambete si roluri, un negustor care cerea in schimb buze incununate de viata si lacrimi infundate in temeri, in haosul gandului si a sperantelor.
Pe o poteca am pasit tinand strans averea ce-mi fusese data. Sunt omul care s-a nascut printre oameni, sunt cel caruia Destinul i-a dat misiunea de a fi prezent intr-o continua poveste, a mai multor destine.Toate au un final in fiecare dintre oameni, toate au masti si toate fapte si ganduri, toate sunt eu si toate sunt ei, suntem oameni prin timp si poteci nascute sub pacatul firesc al Evei si fuga de singuratate a lui Adam. Am evadat din Rai pentru a cunoaste un timp, un eu, un noi si a scrie prin clipe roluri si piese prin oameni. ”
Bufonul a murit! Astazi el este povestea ce pare a se scrie fara el, este cel care a intruchipat zambetul si plansul sub un singur chip
Timpul le tine pe toate
Uite ca am revenit si cred ca este timpul sa mai pun si eu mana pe scris. Nu de alta, dar nu trebuie sa las "Moartea Bufonului " in aer. Si uite asa voi incepe un nou capitol. Multumesc celor care m-au citit si celor care ma vor citi!
In fiecare dintre noi sta ascuns un Bufon!
In fiecare dintre noi sta ascuns un Bufon!
vineri, 19 iunie 2009
Tablou fara autor
Traiesc intr-o lume a picturilor abstracte, intr-un spectacol al lumii in care fiecare individ traseaza o linie a povesti sale. Ma uit la culorile reci ce se aseaza calde pe panza acestui timp si parca incearca sa im spuna ceva. Incerc sa gasesc linia care ma reprezinta si linia cu care ma voi intersecta. Undeva printre milioanele de linii vad linia ei, care parca incearca sa sara peste mii si mii de linii si sa se impreuneze cu a mea, dar ceva o tine departe. Avem aceleasi culori, pastram aceeasi culoare, dar ceva rece ne separa. Incerc sa privesc aceasta pictura abstracta si parca tot privind-o o vad cum se indeparteaza, dar totusi vrea sa vina spre mine. Linia mea alearga spre ea si cu cat pare ca se apropie, parca distanta devine mai reala.
Linia mea isi schimba culoarea, si lasa in urma puncte, lacrimi, urme in cautarea ei, a liniei care pentru prima data i-a intrerupt viata si i-a dat o alta privire si sens.
Cine a creat acest tablou si cine este cel care a trasat aceste linii in continua miscare? Oare nu si-a dat seama cum liniile acestea, urmele lasate de culorile destinului tind a se transforma in adevarate povesti care se cauta una pe cealalta?
Ce tablou plin de ei, de ele, de eu , de ea, de El, Creatorul acestuia... Intr-o buna zi linia mea va cunoaste povestea liniei care o caut si se va aseza langa ea?
Doar autorul stie incotro ne indreptam si care linie este pentru fiecare dintre noi. Astept sa vad continuarea...
Linia mea isi schimba culoarea, si lasa in urma puncte, lacrimi, urme in cautarea ei, a liniei care pentru prima data i-a intrerupt viata si i-a dat o alta privire si sens.
Cine a creat acest tablou si cine este cel care a trasat aceste linii in continua miscare? Oare nu si-a dat seama cum liniile acestea, urmele lasate de culorile destinului tind a se transforma in adevarate povesti care se cauta una pe cealalta?
Ce tablou plin de ei, de ele, de eu , de ea, de El, Creatorul acestuia... Intr-o buna zi linia mea va cunoaste povestea liniei care o caut si se va aseza langa ea?
Doar autorul stie incotro ne indreptam si care linie este pentru fiecare dintre noi. Astept sa vad continuarea...
luni, 8 iunie 2009
Franturi de poveste...
Pe carari de lumina am pasit si pasul imi este tot greu. Duc in spate o pavara a anilor ce au trecut, tin in brate o dorinta si un viitor si ma simt presat de povestea singuratatii din prezent. Gandurile imi zboare catre ea, trupul se lasa intins in panza fina a Destinului si nimic parca nu ma las sa merg inainte, dar nici sa ma opresc...
O soapta ma roaga sa ma asez in fata a tot ce a fost, sa privesc in adancul visului meu si sa cred pe deplin ca toate intr-o buna zi se vor strange intr-un manunchi de povesti fericite.
Franturi de poveste... un Destin care trebuie sa se implineasca. Franturi de clipe si emotii, amintiri petrecute si nepetrecute se impletesc in pasi de vals si parca imi inunda inima si sufletul. Sunt eu si gandurile mele, sunt eu si amintirile, sunt eu si trairile mele care parca ma tin in brate si nu ma lasa sa sting flacara ce s-a nascut in inima mea. A venit intr-o clipa in care gheata domnea peste mica si mi-a rascolit tot, lasand prin puterea ei sa renasca cel ce am fost, cel ce am adorimt asteptand clipa reinvierii.
Sunt eu si astazi sunt mai eu ca niciodata. Stiu Povestea care mi-o doresc, stiu piesa in care trebuie sa joc, stiu dansul in care trebuie sa ma regasesc, dar... stiu ca vreau langa mine un suflet. Am nevoie si l-am gasit. Nu vreau sa il uit, nu vreau sa il pierd, nu vreau decat sa impletim impreuna povesti si franturi de povesti in viata noastra...
Totul este o poveste care se coase prin aculo timpul s se cere prin sita Destinului.
Rog Astazi Destinul sa ne uneasca pasii si sa ne dea voie sa pasim pe aceeasi cale, doar eu si ea, doar noi.
Ma dedic voua franturi de povesti si va cer sa imi fiti alaturi, sa construim impreuna povestea care sa dainuie mai departe in cartea Timpului
O soapta ma roaga sa ma asez in fata a tot ce a fost, sa privesc in adancul visului meu si sa cred pe deplin ca toate intr-o buna zi se vor strange intr-un manunchi de povesti fericite.
Franturi de poveste... un Destin care trebuie sa se implineasca. Franturi de clipe si emotii, amintiri petrecute si nepetrecute se impletesc in pasi de vals si parca imi inunda inima si sufletul. Sunt eu si gandurile mele, sunt eu si amintirile, sunt eu si trairile mele care parca ma tin in brate si nu ma lasa sa sting flacara ce s-a nascut in inima mea. A venit intr-o clipa in care gheata domnea peste mica si mi-a rascolit tot, lasand prin puterea ei sa renasca cel ce am fost, cel ce am adorimt asteptand clipa reinvierii.
Sunt eu si astazi sunt mai eu ca niciodata. Stiu Povestea care mi-o doresc, stiu piesa in care trebuie sa joc, stiu dansul in care trebuie sa ma regasesc, dar... stiu ca vreau langa mine un suflet. Am nevoie si l-am gasit. Nu vreau sa il uit, nu vreau sa il pierd, nu vreau decat sa impletim impreuna povesti si franturi de povesti in viata noastra...
Totul este o poveste care se coase prin aculo timpul s se cere prin sita Destinului.
Rog Astazi Destinul sa ne uneasca pasii si sa ne dea voie sa pasim pe aceeasi cale, doar eu si ea, doar noi.
Ma dedic voua franturi de povesti si va cer sa imi fiti alaturi, sa construim impreuna povestea care sa dainuie mai departe in cartea Timpului
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
